Ploua fermecat

Ploua fermecat

Ploua azi cum n’a plouat de vieti intregi.

M-as lipi de fereastra sa ma las pierduta in ploaia care cade tacuta. Peretele de geam al biroului ar putea sa fie o cortina transparenta si moale, pe care eu as putea-o ridica. M’as furisa pe sub ea dincolo, in ploaia tacuta si lumea pierduta care azi m-a gasit din nou.

In mintea mea, ploaia cerne peste munti verzi impaduriti. Miroase a curat, e mirosul lumii curate pe care n-am mai stiut-o de ceva timp. Nu aveam serviciu in lumea de atunci, nu exista serviciu. Nu exista moarte, nici urat. Pe ploaia de atunci porneam pe drumul vechi spre Poiana, si o singura data m’am lasat putin speriata de urletul lui lup. In rest, nu existau temeri, nici limite. Totul era posibil, si somnul de dupa-masa era o tortura. Eram oricine decideam sa fiu, si nici un loc din lume nu era prea departe.

Ploua o ploaie fermecata. Mi’era dor sa ma furisez pe sub cortina transparenta in ploaia verde catre oriunde sau oricand as putea gandi.

Multumesc!

Multumesc!

Cateodata tristetea imi umple sufletul, singuratatea si frica de intuneric! Intunericul patrunde adanc in suflet, in mintea mea si creeaza un abis. Cad, ma prabusesc in interior, nebunia pune stapanire in locul ratiunii, e haos, adica nimic!

Si totusi, ceva ma salveaza, imi da putere sa trec mai departe, aduce soarele si sfarseste furtuna din mintea mea. Este iubirea! Iubirea pe care o primesc de la sotul meu, parinti, frate, cumnati, socrii, prieteni, catel...

Va multumesc din suflet celor care sunteti alaturi de mine! Nu stiu ce am facut bine in aceasta lume sa va merit sau poate nu are nimic de a aface cu aceasta lume, poate s-a intors cumva roata dintr-o viata anterioara :), nu stiu!

Va iubesc din suflet!

Iar acolo sus, cineva a avut grija sa se intample asa :)))))

Semnatura,
A friend :)

Ciudatenii berlineze

Ciudatenii berlineze

Spiritul meu de observatie nu atinge, de obicei, cote astronomice. Drept urmare, lucrurile pe care le observ sunt cele evident uimitoare.

In Berlin primul lucru pe care l-am observat cu uimire au fost omuletii cu bere in mana. Un tanar statea rezemat de usa in metrou, cu o bere in mana. M-am gandit ca saracul, proaspat divortat, isi cauta alinarea in alcool. Apoi insa au urcat alti tineri cu bere in maini. Si apoi tinere cu bere in maini. Si chiar o tanara singura cu bere in mana. Sa bei singur in metrou mi se pare expresia pura a singuratatii si tristetii. Sa bei singur in metrou in timpul zilei e de'a dreptul jalnic. Dar aici se poarta.

Oamenii merg pe strada cu berea la vedere. In schimb, cand cumpara un buchet de flori, acela e ambalat in hartie mata, nu cumva sa se vada vreuna dintre flori. Deci cu berea goala nu e rusine, cu florile insa da. Nu am inteles treaba asta cu ambalatul florilor.

Si, ca sa zic si despre cele bune, am realizat dupa o vreme, ca nu claxoneaza nimeni. E liniste. Nu latra cainii, arareori plange vreun copilut. Fata de lumea pe care o stiam eu, de pe strazi lipsesc hartiile si gropile.

In plus, orice nouvenit se descurca pentru ca fiecare statie de autobuz/metrou/tramvai are afisate harti si orare precise. La metrou si la majoritatea statiilor de autobuz sunt afisaje electronice pe care poti vedea in orice moment in cat timp soseste urmatorul metrou/autobuz si in ce directie merge.

Ce face omul cand nu poate dormi?... o sa credeti ca sunt o nedormita, dar nu e asa, in general ma bucur de somnul meu :) si diminetile sunt superbe cand incep dupa 10 :)

azi, traind inca o exceptie de la regula de mai sus, am revazut filmul "Pay it forward". Se pare ca se traduce Da mai departe, si se pare ca nu doar pe mine m'a inspirat (a se vedea linkurile de pe blog).

Filmul e facut dupa un roman pe care nu l'am gasit, si se pare ca si Oprah a lansat niste provocari inspirate din film; exista si o fundatie Pay it forward. Ca si reporterului din film, si mie imi suna a secta :) dar asta nu afecteaza faptul ca imi place mult ideea si cred ca filmul ar trebui vazut de fiecare omulet cel putin de cate 4 ori pe an. Vi'l recomand cu caldura!

Nu vreau sa stric placerea celor care nu l'au vazut, am sa mentionez doar ca mi'a placut foarte mult faza la care profu' le da copiilor de clasa a 7a ca tema sa vina cu un proiect care sa schimbe lumea. Si copilutul din rolul principal il intreaba: "dar dvs. ce ati facut pentru a schimba lumea?" :)

Recunosc, I'm a sucker for inspirational stuff! Deci, daca aveti carti, filmulete, povesti care sa inspire, povesti de succes, de reusite extraordinare - VREAU!

In alta ordine de idei: voi ce faceti ca sa simtiti ca aduceti o contributie lumii?aveti un plan? vreo sugestie? best practices? :)

Yesman

De ce sa faci un film despre a spune "Da" intr-o lume in care se vand bine cursurile de a spune "Nu"? In plus, in situatia economica actuala, as zice ca America s-a descurcat chiar prea bine sa spuna "Da" si celor mai neverosimile aplicatii de creditare.

Si, mai ales, ce face eroul nostru cand propunerile carora le spune "Da" se suprapun? Undeva, in culise, are probabil ca o secretara care ii face ordine in agenda, si ii suna pe omuletii suprapusi sa le spuna rusinosul cuvant "Nu". Nu mai vorbim despre usurinta cu care asimileaza lucrurile noi, devine fluent in koreana, invata sa cante la chitara, invata sa piloteze..

Si totusi.. filmul Yesman mi-a facut o mare pofta de a spune "Da" oportunitatilor. De a face mai usor pasul catre necunoscut. De a invinge instinctul sa ma apar cu un mare si puternic "Nu" de orice lucru la care nu m-am gandit macar cinci minute.



Filmul mi-a parut o versiune ceva mai realista a lui Matrix. "Da" este pilula albastra, si, acceptand provocarea, descoperi ca poti face orice.

"There is no spoon."



Disclaimer: Sigur, exista si o portita de scapare: "Can't say No if you don't want to."

Film pentru voi: Bolt

Film pentru voi: Bolt

Si in urma recomandarii pe care v-am facut-o cu privire la filmul Yesman, cineva urma sa se duca sa il vada. Azi, avida de opinii la cald, am aflat ca n-a mai gasit locuri, si a vazut Bolt in loc de Yesman. Trebuia sa vad care a fost substitutul lui Jim Carey.

Chiar daca nu l-as compara cu Yesman, si Bolt e un film bun de vazut; e diferit de Yesman, dar tot bun de vazut. Eu l-as vedea vreo 10 sambete la rand, torcand in bratele cuiva si scotand ocazionale oftate de multumire. Yesman, pe de alta parte, e film bun de vazut luni seara, cand se anunta o saptamana lunga din care deja ai avut neplacerea sa iei o lingurita; Yesman e doza de energie de care ai nevoie ca sa infrunti saptamana. Daca ar fi sa compar, Yesman ar fi o doza de Redbull, iar Bolt ar fi un pahar cu lapte cald si miere.

Dupa primul sfert de ora deja ma pregateam sa inchid filmul si sa identific activitati mai constructive. Actiune si suspans, un supercaine si stapana lui care mereu scapa din ghearele urmaritorilor.. 

 nu reprezinta chiar prima mea optiune.


Bolt Trailer - 

Dar pe urma.. pe urma filmul se decojeste, ca o ceapa, de primele straturi si, daca as fi o persoana mai sensibila, as putea chiar sa lacrimez.

Cu siguranta insa am avut ocazia sa rad foarte mult, si sa savurez ironiile unor personaje foarte inteligente si cu mult simt al umorului. Cum ar zice profa de romana: comic de situatie, comic de limbaj si comic de personaj - le are pe toate :)

Nu personajul principal, Bolt, m-a cucerit, ci jigarita reprezentanta a tipilor rai, Mittens. Ea manipuleaza si ameninta pentru a-si asigura supravietuirea, stie ce abordare sa adopte in functie de interlocutor si ii ofera eroului nostru training intensiv despre viata - trebuie sa vedeti cum pisica il invata pe caine sa scoata capul pe geamul masinii in mers! E o faza care nu poate fi descrisa, si chiar si numai pentru faza asta merita sa vedeti filmul.

Sigur, scenaristul va va chinui un pic cu incertitudini si pericole, insa eu la final ma declar multumita si consider ca mi s-a facut dreptate.

Hmm, chiar mi s-a facut pofta de lapte cald cu miere!..

Emisferele care suntem

Emisferele care suntem

Am fost in seara asta la un nou seminar al lui Daniel Bichis. Buna experienta, merg oricand am ocazia, pentru ca imi pare ok Dan, povesteste frumos, e haios si imi da si oarece instrumente sa ma ajute sa merg mai departe.

Azi am retinut de la Daniel un exercitiu de rechemare a senzatiilor asociate amintirilor placute, am retinut sa incerc sa fake it till you make it (adica sa te pacalesti sa faci lucrurile care par grele), am retinut ca viata noastra seamana destul de mult cu Matrix si ca ai sanse mai mari sa pierzi daca gandesti ca pierzi sau sa castigi daca gandesti ca vei castiga. Nu e doar o superstitie, ci creierul da ordine corpului, blocheaza muschi si elibereaza substante in consecinta.

O femeie din public a spus ceva despre un filmulet, ceva cu un atac cerebral. Nu am apreciat atunci ca tot zicea despre filmuletul pe care majoritatea dintre noi nu il stiam. Ajunsa acasa, am cautat, gasit si vazut filmuletul. Acum nu imi mai pare rau ca a adus vorba despre el. Desi felul in care vorbeste femeia din film e putin in stil gospel, povestea este extraordinara si da mult de gandit. Va las sa va bucurati de el.